EU REFUZ!!!
Scrisoare deschisa catre salariatii Alcatel -Lucent
Uneori ma intreb daca toti angajatii din Lannion au aceleasi probleme, in aceste vremuri tulburi.
Initial , am zis “timpuri dificile” dar nu mai sunt sigur ca acest adjectiv este cu adevarat reprezentativ pentru tot personalul .
Aceste timpuri tulburi(sau dificile) nu sunt de ieri, de azi: avem parte de acest management nefast de cel putin 2 mandate.
Binenteles, fiecare a ramas la caldura, in balonul sau, zicandu-si ca nu e impactat de aceste masuri de restructurari succesive.
Ce am facut noi pana azi?
Am facut ca plecarea colegilor nostri (NR. la pensie sau pre-pensie) sa se faca in cele mai bune conditii? Bingo! Nu am vazut niciunul plangand…
Ce am mai facut, apoi? Am regretat ca ne lipsesc cateva trimestre de vechime in munca? Ii invidiam, deci, pe “fostii” colegi? E putin aiurea , nu? Si totusi, aceasta este realitatea(trista): 0%, GPM, RSMS, leveling&grading(numai acronime in “rostbeef” (NR adica englezesti).
Pe culoare, in familie, in magazine, toti vorbesc vorbesc doar despre asta: atunci? Tu? Nu esti impactat?
In contradictie cu regulile de sintaxa , prefixul (NR. de “fost”) va veni mai tarziu, dar de data aceasta, indoliat cu siguranta.
Si toate acestea ne consuma in viata noastra cotidiana, in familie sau la lucru.
Fara a parea amenintator, viermele e in curs de a distruge acest fruct pe care noi l-am ajutat sa creasca si sa se coaca cu mandrie si entuziasm: spiritul de intreprindere.
Suntem inca in jur de 900 pe aceste site si in aceasta dimineata, la cantina, am venit doar maximum 400 ca sa plecam la manifestatia de la St Brieuc. Este suficient? Avem chiar asa de multi manageri , pseudo-sefi si persoane de neinlocuit?
Ar fi trebuit sa fim in jur de 500/550. Ei bine, nu!
Cand a fost vorba sa mergem la Chaffoteaux, atunci multimea s-a scindat in doua. Rezultat «acceptabil » preconizat de Claude. Bun eufemism! Si toate aceste cand cauza celor de la Chaffoteaux este si a noastra : de a evita ca de la Rennes la Brest, Bretania sa devina o mare Aral a industriei, buna numai pentru cultura conopidei si pentru cure balneare. Cure balneare pentru cine? Pentru bogatii care investesc in CAC40 (NR la bursa) cerand tot mai mult profit al investitiilor lor financiare si care au gratuitati la aceste cure cu preturi prohibitive, gratie Facultatii(NR. De Medicina)?
Nu! Inca o data, multi vor intelege ce se intampla doar cand vor da cu nasul in zid. Intr-un zid asa de inalt ca nu isi mai vad, deja, vecinii. Nici o problema, avem ADSL.
Noi nu am fost cu adevarat implicati intr-o miscare sociala dura ca unii din parintii sau prietenii nostri, care au muncit in conditii mult mai grele.
Din contra, noi am beneficiat, multumiti si fericiti, de avantajele noastre sociale, de aceasta Conventie a Metalurgiei care este una din cele mai bune in Hexagon si care ne-a cazut din cer ca si apa sfintita pe fruntea bebelusului care gangureste nestiind ca va fi catolic, spre gratia lui Dumnezeu.
Am uitat oare sabiile jandarmilor calare? Conflictele de pe santierele navale? Se pare ca da!
Este, de asemenea, adevarat ca ne-am saturat sa tot iesim pentru a zice ca vrem sa muncim. Ne-am saturat sa muncim cu intermitente. Scopul nostru este de a da un rezultat, avand si satisfactia unei munci bine facute. Trebuie sa ne consolam ca aceasta apartine unor timpuri apuse? Ei bine, nu! Eu refuz asta!
Moralul fiului meu si al colegilor sai, studenti la STI optiunea Electronica, e zero. Ei vad ce se intampla si se intreaba care este interesul sa se mai pregateasca pentru o meserie pe care parintii lor o lasa sa plece in alta parte.
Oare ce raspund cei din Chaffoteaux copiilor lor?
Eu refuz inca o data sa renunt !
Dar … cand aud 5-6 intrebari de genul: “ si la ce ora revenim joi, sper ca nu prea tarziu…” … e dur ! Mai e inca de lucru!
NR. Chaffoteaux – intreprindere din St.Brieuc care s-a delocalizat recent.
Aceasta este o scrisoare deschisa realizata de un angajat ALU Franta Lannion.
Orice asemanare cu ce se intampla la noi in ALU Romania si departamentele lui nu e intamplatoare, ci din pacate FOARTE REALA.
Da, din pacate e incredibil de asemanatoare. Mai e mult de invatat pentru oamenii din celelalte departamente cat si pentru noi sindicalistii. Ma intreb, chiar nimeni nu realizeaza ca tot ce s-a obtinut ca drepturi, incepand de la un banal contract de munca a fost obtinut prin miscari numite mai mult sau mai putin sindicaliste? Ca altfel am fi fost in continuare in relatie boier-iobag? E usor sa dormi in papuci si sa zici ca e absolut normal sa beneficiezi de ceva pentru care altii au lupta, sa ti se para dreptul tau, fara a pune intrebarea cum a fost dobandit?