Blogul Sindicatului IT Timisoara – SITT

O alta zi…

E dimineata. Ajung la birou. Trec  sa imi iau o cafea de dimineata de la unul din aparatele (de cafea) furnizoare (inca) de beneficii pentru angajatii din companie. In drumul spre licoarea creatoare de dependenta, ma intalnesc cu un coleg. Imi zice :

- Ai auzit ?! Ionescu si-a dat demisia ?!

- Cine ? Ionescu ?! Mda, zic eu fara a fi surprins….mai nou, e greu sa mai surprinda vestile proaste. Alea bune…da.

- Ahaaa, stiai, zice el ! Mmmm, pai ia zii, cine mai pleaca ?

- Nu stiu, dar probabil incet, pe rand, cu totii. Tu ? Cand ? zic eu , incercand sa fac o gluma.

- Pai nu stiu, dar cu prima ocazie plec si eu. E doar o chestiune de timp. Se darama in jur totul. Nu vezi ? Calitatea, fidelitatea, apartenenta, nu mai conteaza…tot ce conteaza e sa iasa bine, in vreun fel, graficele de cost si sales ale sefilor. In rest, cine e in spatele lor nu intereseaza pe nimeni, zice el serios.

- E normal, zic, suntem intr-o multinationala, nimeni nu e de neinlocuit.

- Mda, dar Ionescu, mai? Pai asta e ca una din cele 4 roti de la masina. Doar daca ii bagi un stick USB si faci transfer de date catre altul poate ai vreo sansa sa-l inlocuiesti. Ca acum, la cate plecari au fost, aproape nimeni nu mai are o persoana de backup la nivel de cunostinte acumulate. Insa, chiar si asa, ai avea nevoie probabil de cheia de criptare cu care trebuie desfacute fisierele, zice el razand, chiar daca ai stickul. Asta e de 12 ani in firma, ce naiba ? Nu se poate sa nu se faca nici cel mai mic efort pentru a-l retine. Pleaca asta, ramanem in trei roti.

- Hahaha, lasa, lasa, ca modificam unghiurile de dispunere, si o facem tricicleta si merge, zic.

- He he…pai si cand mai pleaca urmatorul Ionescu ? ce faci ? trotineta ? zice el carcotas.

- Bine colega, hai, te las, sa ai  o zi buna si spor la treaba. Vezi ca ti-am trimis aseara un mail cu o problema peste care te-as ruga sa te uiti cu prioritate.

- Bine, bine, hai! mersi, la fel, spor la treaba, vezi ca au aparut vreo trei pozitii interesante pe BestJobs. Poate te intereseaza ceva, zice el razand si strangandu-mi mana.

Plec ganditor, sorbind din cafeaua fierbinte si sintetica. Parca e mai amara ca de obicei… Cati au plecat pana acum….multi !…cati au mai ramas ?….mmm, putini. Desi e criza, oamenii pleaca, multi pleaca chiar pe salarii mai mici. Prefera sa o ia de la inceput decat sa mai stea intr-un loc in care valoarea nu pare sa mai conteze. Pleaca si sefii…aceia care au tinut firma in spate…timp de 18 ani…buni, rai, cum au fost, insa au crescut-o, au tinut-o pe profit. Pleaca, mai mult sau mai putin fortati de asa zisul top management. Au creat o familie. Acum totul se destrama…

Ma uit in jurul meu si vad multe fete proaspete, dezorientate, dar oarecum optimiste. E normal, sunt tineri angajati, optimismul lor vine doar din fericirea de a avea un job. Nu au apucat inca sa fie parte din familie, nu stiu « how was used to be here ». Mai sunt si fete vechi, care inca spera si lupta ca lucrurile sa se indrepte spre fagasul lor normal.

Oare maine ce va fi ? Cafeaua va fi la fel de amara ? Cred ca am sa pun mai mult zahar in ea … Sigur ! O voi face asa cum vreau eu si nu cum vrea masinaria !

EU REFUZ!!!

Scrisoare deschisa catre salariatii Alcatel -Lucent

Uneori ma intreb daca toti angajatii din Lannion au aceleasi probleme, in aceste vremuri tulburi.

Initial , am zis “timpuri dificile” dar nu mai sunt sigur ca acest adjectiv este cu adevarat reprezentativ pentru tot personalul .

Aceste timpuri tulburi(sau dificile) nu sunt de ieri, de azi: avem parte de acest management nefast de cel putin 2 mandate.

Binenteles, fiecare a ramas la caldura, in balonul sau, zicandu-si ca nu e impactat de aceste masuri de restructurari succesive.

Ce am facut noi pana azi?

Am facut ca plecarea colegilor nostri (NR. la pensie sau pre-pensie) sa se faca  in cele mai bune conditii? Bingo! Nu am vazut niciunul plangand…

Ce am mai facut, apoi?  Am regretat ca ne lipsesc cateva trimestre de vechime in munca? Ii invidiam, deci, pe “fostii” colegi? E putin aiurea , nu? Si totusi, aceasta este realitatea(trista): 0%, GPM, RSMS, leveling&grading(numai acronime in “rostbeef” (NR adica englezesti).

Pe culoare, in familie, in magazine, toti vorbesc vorbesc doar despre asta: atunci? Tu? Nu esti impactat?

In contradictie cu regulile de sintaxa , prefixul (NR. de “fost”) va veni mai tarziu, dar de data aceasta, indoliat cu siguranta.

Si toate acestea ne consuma in viata noastra cotidiana, in familie sau la lucru.

Fara a parea amenintator, viermele e in curs de a distruge acest fruct pe care noi l-am ajutat sa creasca si sa se coaca cu mandrie si entuziasm: spiritul de intreprindere.

Suntem inca in jur de 900 pe aceste site si in aceasta dimineata, la cantina, am venit doar maximum 400 ca sa plecam la manifestatia de la St Brieuc. Este suficient? Avem chiar asa de multi manageri , pseudo-sefi si persoane de neinlocuit?

Ar fi trebuit sa fim in jur de 500/550. Ei bine, nu!

Cand a fost vorba sa mergem la Chaffoteaux, atunci multimea s-a scindat in doua. Rezultat «acceptabil » preconizat de Claude. Bun eufemism! Si toate aceste cand cauza celor de la Chaffoteaux este si a noastra : de a evita ca de la Rennes la Brest, Bretania sa devina o mare Aral a industriei, buna numai pentru cultura conopidei si pentru cure balneare. Cure balneare pentru cine? Pentru bogatii care investesc in CAC40 (NR la bursa) cerand tot mai mult profit al investitiilor lor financiare si care au gratuitati la aceste cure cu  preturi prohibitive, gratie Facultatii(NR. De Medicina)?

Nu! Inca o data, multi vor intelege ce se intampla  doar cand vor da cu nasul in zid. Intr-un zid asa de inalt ca nu isi mai vad, deja, vecinii. Nici o problema, avem ADSL.

Noi nu am fost cu adevarat implicati intr-o miscare sociala dura ca unii din parintii sau prietenii nostri, care au muncit in conditii mult mai grele.

Din contra, noi am beneficiat, multumiti si fericiti, de avantajele noastre sociale, de aceasta Conventie a Metalurgiei care este una din cele mai bune in Hexagon si care ne-a cazut din cer ca si apa sfintita pe fruntea bebelusului  care gangureste nestiind ca va fi catolic, spre gratia lui Dumnezeu.

Am uitat oare sabiile jandarmilor calare? Conflictele de pe santierele navale? Se pare ca da!

Este, de asemenea, adevarat ca ne-am saturat sa tot iesim pentru a zice ca vrem sa muncim. Ne-am saturat sa muncim cu intermitente.  Scopul nostru este de a da un rezultat, avand si satisfactia unei munci bine facute. Trebuie sa ne consolam ca aceasta apartine unor timpuri apuse? Ei bine, nu! Eu refuz asta!

Moralul fiului meu si al colegilor sai,  studenti la STI  optiunea Electronica, e zero. Ei vad ce se intampla si se intreaba care este interesul sa se mai pregateasca pentru o meserie pe care parintii lor o lasa sa plece in alta parte.

Oare ce raspund cei din Chaffoteaux copiilor lor?

Eu refuz inca o data sa renunt !

Dar … cand aud 5-6 intrebari de genul: “ si la ce ora revenim joi, sper ca nu prea tarziu…” … e dur ! Mai e inca de lucru!

NR. Chaffoteaux – intreprindere din St.Brieuc  care s-a delocalizat  recent.

Aceasta este o scrisoare deschisa realizata de un angajat ALU Franta Lannion.

Orice asemanare cu ce se intampla la noi in ALU Romania si departamentele lui nu e intamplatoare, ci din pacate  FOARTE REALA.